Depresia: simptome clasice, atipice și manifestări mai puțin cunoscute

Depresia: simptome clasice, atipice și manifestări mai puțin cunoscute

Depresia nu înseamnă doar tristețe. Ea poate influența felul în care o persoană simte, gândește, doarme, mănâncă, lucrează și se raportează la cei din jur. Uneori, simptomele depresiei sunt ușor de recunoscut. Alteori, ele se ascund în spatele iritabilității, oboselii, durerilor fizice, izolării sau unor comportamente prin care persoana încearcă să își reducă suferința.

Pentru a vorbi despre un episod depresiv, simptomele apar, de regulă, aproape zilnic, cea mai mare parte a zilei, timp de cel puțin două săptămâni și afectează funcționarea personală, socială sau profesională. Organizația Mondială a Sănătății descrie printre manifestările centrale dispoziția depresivă, senzația de gol interior și pierderea interesului sau a plăcerii. (World Health Organization)

Depresia: simptome clasice

Cele mai cunoscute simptome ale depresiei sunt:

• tristețea persistentă;
• pierderea interesului sau a plăcerii;
• descurajarea și lipsa speranței;
• oboseala și scăderea energiei;
• insomnia sau somnul excesiv;
• diminuarea ori creșterea apetitului;
• dificultățile de concentrare și de luare a deciziilor;
• sentimentele de vinovăție, inutilitate sau neputință;
• încetinirea mișcărilor și a gândirii sau, dimpotrivă, agitația;
• izolarea și retragerea din activitățile obișnuite;
• gândurile despre moarte, autovătămare sau suicid.

Nu este necesar ca toate aceste simptome să apară simultan. Manifestările diferă de la o persoană la alta, iar intensitatea lor poate varia de la forme ușoare la episoade care afectează profund viața cotidiană. (National Institute of Mental Health)

Depresia nu arată întotdeauna ca tristețea

Există o imagine stereotipă a persoanei depresive: nu râde, pare permanent tristă, nu are familie, succes sau motive de mulțumire. În realitate, depresia poate apărea indiferent de statutul social, veniturile, profesia sau realizările unei persoane.

Unii oameni își păstrează activitatea profesională, glumesc, participă la evenimente și par energici. În culise, însă, pot trăi:

• o senzație persistentă de gol;
• epuizare;
• lipsa sensului;
• dificultatea de a se bucura;
• consum crescut de alcool;
• sentimentul că trebuie să joace permanent un rol.

Faptul că o persoană zâmbește sau pare „sufletul petrecerii” nu exclude depresia. Comportamentul exterior nu ne spune întotdeauna câtă suferință există în interior.

Care este diferența dintre tristețe și depresie?

Tristețea este o emoție firească și apare frecvent după o pierdere, o despărțire, un eșec sau o dezamăgire. Ea poate fi dureroasă, dar intensitatea sa fluctuează, iar persoana își poate păstra capacitatea de a se bucura în anumite momente.

În depresie, starea se prelungește, se generalizează și începe să afecteze mai multe domenii ale vieții. Persoana nu mai suferă doar în legătură cu un anumit eveniment, ci poate ajunge să se perceapă pe sine, prezentul și viitorul într-o lumină profund negativă.

Depresia poate apărea după experiențe de pierdere, abandon, traumă sau eșec, dar nu are întotdeauna o singură cauză identificabilă. La apariția ei pot contribui factori biologici, psihologici, relaționali și sociali.

Depresia atipică: simptome diferite de imaginea clasică

Denumirea de „depresie atipică” poate induce în eroare. Nu înseamnă că forma respectivă este rară sau lipsită de gravitate, ci că unele manifestări diferă de tabloul depresiv considerat clasic.

În locul insomniei și al pierderii apetitului, pot apărea:

• somn prelungit;
• dificultatea de a se ridica din pat;
• creșterea apetitului;
• creșterea în greutate;
• senzația de greutate în brațe și picioare;
• sensibilitate crescută la respingere;
• dispoziție care se poate ameliora temporar în urma unui eveniment pozitiv.

Somnul excesiv și creșterea apetitului pot apărea în anumite forme de depresie, dar nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului. Ele trebuie evaluate împreună cu celelalte simptome și cu impactul asupra vieții persoanei.

Cinci simptome ale depresiei mai puțin cunoscute

1. Iritabilitatea

Depresia nu se exprimă întotdeauna prin plâns sau tristețe vizibilă. Unele persoane devin mai nerăbdătoare, mai tensionate, mai critice sau mai ușor de înfuriat.

Iritabilitatea este întâlnită atât la adulți, cât și la copii și adolescenți. La adolescenți, ea poate apărea alături de:

• scăderea interesului pentru activități;
• izolarea de familie și prieteni;
• modificarea somnului;
• lipsa energiei;
• scăderea rezultatelor școlare;
• senzația de neputință sau lipsă de speranță.

Un copil care devine agresiv sau iritabil nu este automat depresiv. Același comportament poate avea numeroase explicații. Este importantă evaluarea contextului: pierderi, separarea părinților, mutări, conflicte familiale, bullying, neglijare emoțională sau alte schimbări importante.

Afirmația că depresia este pur și simplu „furie întoarsă împotriva propriei persoane” este o interpretare psihodinamică posibilă în anumite cazuri, nu o explicație universală a depresiei.

2. Plictiseala persistentă și pierderea interesului

Plictiseala ocazională este normală și nu reprezintă, în sine, un simptom de depresie.

Ea poate deveni relevantă atunci când persoana spune că nimic nu o mai atrage, nu mai simte curiozitate și nu mai obține plăcere din activități care înainte erau importante. Această diminuare a interesului sau a plăcerii poartă numele de anhedonie și reprezintă unul dintre simptomele centrale ale depresiei.

Persoana poate căuta permanent stimuli noi, poate schimba rapid activitățile sau poate petrece ore întregi pe telefon, fără să se simtă cu adevărat implicată ori satisfăcută.

Nu lipsa activităților este întotdeauna problema. Uneori, persoana are o viață plină, dar nu mai reușește să intre în contact cu plăcerea, interesul și sensul.

3. Senzația de gol interior

Unele persoane nu spun „sunt trist”, ci:

• „Nu mai simt nimic.”
• „Funcționez pe pilot automat.”
• „Parcă nu mai sunt eu.”
• „Totul este plat.”
• „Nu văd rostul lucrurilor.”

Senzația de gol poate apărea în depresie, mai ales împreună cu pierderea interesului, lipsa speranței și retragerea. OMS include dispoziția „goală” printre manifestările posibile ale episodului depresiv.

Totuși, vidul interior nu este specific doar depresiei. Poate apărea și în traumă, disociere, epuizare, doliu sau în anumite tulburări de personalitate. De aceea, nu ar trebui interpretat izolat, ci explorat într-o evaluare psihologică.

4. Durerile fizice fără o explicație suficientă

Depresia poate avea și manifestări fizice. Unele persoane ajung mai întâi la medic pentru:

• dureri de cap;
• dureri de spate;
• disconfort abdominal;
• tensiune musculară;
• oboseală persistentă;
• senzație de greutate în corp;
• tulburări digestive;
• modificări ale somnului.

Simptomele sunt reale, nu „inventate”. Legătura dintre starea psihică și corp este complexă, iar uneori suferința depresivă se exprimă predominant somatic. OMS arată că, în serviciile medicale, unele persoane cu depresie se prezintă în primul rând cu simptome corporale.

În același timp, o durere nu trebuie atribuită automat depresiei. Cauzele medicale trebuie investigate înainte de a concluziona că simptomul are o componentă psihologică.

5. Izolarea mascată de activitate

Unele persoane depresive nu stau retrase în pat. Dimpotrivă, muncesc excesiv, își umplu fiecare moment al zilei și evită liniștea.

Activitatea continuă poate deveni o modalitate de a nu intra în contact cu:

• tristețea;
• singurătatea;
• rușinea;
• neputința;
• senzația de gol;
• amintirile dureroase.

Diferența dintre implicarea sănătoasă și fuga prin activitate se observă adesea în momentele în care persoana se oprește. Dacă liniștea devine greu de tolerat, merită explorat ce apare în acel spațiu.

Depresia și comportamentele prin care oamenii încearcă să se liniștească

Anumite comportamente nu sunt, în sine, simptome diagnostice ale depresiei. Ele pot deveni însă modalități prin care o persoană încearcă să își regleze temporar suferința.

Consumul de alcool și alte dependențe

Depresia și tulburările de consum de substanțe pot apărea împreună. Unele persoane consumă alcool sau alte substanțe pentru a reduce temporar anxietatea, insomnia, tensiunea sau golul interior.

Efectul este însă de scurtă durată. Consumul repetat poate agrava depresia, poate afecta somnul și poate crește impulsivitatea.

Nu orice dependență ascunde o depresie și nu orice persoană depresivă dezvoltă o dependență. Când cele două coexistă, este important ca ambele probleme să fie evaluate și tratate.

Cumpărăturile compulsive

Cumpărăturile pot produce o recompensă imediată și o scurtă creștere a stării de bine. Pentru unele persoane, ele devin o modalitate de a diminua:

• golul interior;
• sentimentul de lipsă de valoare;
• plictiseala;
• singurătatea;
• tensiunea emoțională.

După cumpărare pot apărea vinovăția, regretul și dificultățile financiare, iar persoana revine la comportament pentru a scăpa tocmai de aceste stări. Se formează astfel un cerc repetitiv.

Cumpărăturile compulsive nu reprezintă un simptom specific al depresiei, dar pot coexista cu depresia, anxietatea sau alte dificultăți de reglare emoțională.

Comportamentul sexual compulsiv

Creșterea numărului de contacte sexuale sau schimbarea frecventă a partenerilor nu trebuie etichetate automat drept depresie.

În unele situații, comportamentul sexual poate fi folosit pentru:

• obținerea validării;
• reducerea singurătății;
• amorțirea emoțiilor;
• gestionarea anxietății;
• recăpătarea unui sentiment de control;
• evitarea unei relații emoționale apropiate.

Aceste comportamente pot avea legătură cu istoricul traumatic, stilul de atașament, impulsivitatea sau alte dificultăți psihologice, dar nu permit singure stabilirea unui diagnostic.

Este importantă și diferențierea de episoadele de manie sau hipomanie, în care poate apărea o creștere neobișnuită a energiei, impulsivității și interesului sexual.

Mâncatul compulsiv

Depresia poate produce atât scăderea apetitului, cât și creșterea lui. Unele persoane mănâncă mai puțin și pierd în greutate, iar altele caută mai frecvent alimente bogate în zahăr sau grăsimi și pot lua în greutate.

Mâncatul poate deveni o formă de autoreglare deoarece oferă confort și recompensă imediată. Totuși, nu este corect să afirmăm că obezitatea este „o depresie ascunsă” sau că grăsimea simbolizează în mod obligatoriu o lipsă de iubire.

Obezitatea este o condiție complexă, influențată de factori:

• genetici;
• metabolici;
• hormonali;
• medicali;
• sociali;
• comportamentali;
• psihologici.

Depresia și obezitatea pot coexista și se pot influența reciproc, dar niciuna nu o dovedește automat pe cealaltă.

De asemenea, explicația potrivit căreia toate persoanele depresive au pur și simplu „un deficit de serotonină” este prea simplificată. Depresia nu poate fi redusă la lipsa unui singur neurotransmițător.

Când simptomele depresiei necesită ajutor

Este indicată o evaluare de specialitate atunci când simptomele:

• persistă de cel puțin două săptămâni;
• afectează somnul, munca, studiile sau relațiile;
• determină izolarea;
• provoacă pierderea interesului pentru aproape toate activitățile;
• sunt însoțite de consum crescut de alcool sau alte substanțe;
• produc dificultăți majore de funcționare;
• includ gânduri despre moarte, autovătămare sau suicid.

Concluzie

Vrei sa stii daca esti depresiv? Citeste articolul complet si fa testul psihologic AICI

Simptomele depresiei nu se reduc la tristețe. Ele pot apărea sub forma lipsei plăcerii, iritabilității, golului interior, somnului excesiv, durerilor fizice, izolării sau unor comportamente prin care persoana încearcă să își calmeze temporar suferința.

Niciun simptom analizat separat nu stabilește diagnosticul. Contează combinația manifestărilor, durata, intensitatea lor și felul în care afectează viața persoanei.

Depresia poate fi tratată, iar primul pas este recunoașterea suferinței dincolo de imaginea pe care persoana reușește să o păstreze în fața celorlalți.

Psihologi specializati in depresie la clinica Psihosucces