Frica de moarte in atac de panica. De ce crezi ca vei muri ?

Oamenii cred că vor muri în timpul unui atac de panică deoarece semnalele normale ale unei reacții intense de alarmă sunt interpretate de creier drept dovezi ale unei catastrofe fizice iminente.

Nu este doar un „gând irațional”. Este o buclă rapidă între corp, sistemul cerebral al fricii și interpretarea conștientă.

Frica de moarte in atacul de panica

1. Intr-un Atac de panică se activează alarma biologică

Sistemul nervos simpatic declanșează reacția de supraviețuire:

• inima bate mai repede;
• respirația se accelerează;
• mușchii se tensionează;
• apare transpirația;
• sângele este redistribuit către mușchi;
• atenția se îngustează spre pericol.

Aceste reacții ar fi utile dacă persoana ar trebui să fugă dintr-un incendiu. În atacul de panică, alarma pornește însă fără un pericol exterior evident.

2. Creierul observă intens senzațiile din corp

Perceperea bătăilor inimii, respirației, amețelii și presiunii din piept se numește interocepție. Amigdala și alte regiuni cerebrale integrează aceste semnale și contribuie la evaluarea semnificației lor.

În tulburarea de panică, sistemul poate deveni foarte vigilent la schimbările corporale și poate acorda o importanță exagerată unor senzații benigne. Amigdala, trunchiul cerebral, talamusul și cortexul cingulat participă la procesarea amenințării și a semnalelor interne.

3. Senzația este interpretată catastrofic

Aici apare pivotul atacului:

• „Inima îmi bate tare” devine „fac infarct”;
• „Respir greu” devine „mă sufoc”;
• „Amețesc” devine „voi leșina și voi muri”;
• „Totul pare ireal” devine „îmi pierd mințile”.

Modelele cognitive ale panicii arată că interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale contribuie la menținerea și amplificarea atacului. Reducerea acestor interpretări este asociată cu reducerea simptomelor de panică.

4. Interpretarea produce și mai multă panică

Gândul „mor” este el însuși perceput ca o amenințare. Creierul eliberează și mai multă adrenalină, iar simptomele cresc:

palpitație → „infarct” → frică → mai multă adrenalină → palpitație mai puternică → „sigur mor”

Aceasta este spirala panicii. Corpul furnizează „probe” pentru gând, iar gândul intensifică reacția corpului.

5. Respirația poate amplifica senzațiile si frica de moarte

Unele persoane respiră rapid sau prea profund. Scăderea dioxidului de carbon poate provoca:

• amețeală;
• furnicături;
• senzație de cap gol;
• vedere încețoșată;
• constricție toracică;
• senzație paradoxală de lipsă de aer.

Aceste simptome pot fi apoi interpretate drept semne de sufocare, accident vascular sau moarte. Totuși, hiperventilația nu explică toate atacurile și poate fi uneori mai curând un efect decât cauza inițială. Cercetările susțin un rol complex al respirației, sensibilității la CO₂ și interpretărilor cognitive.

De ce frica de moarte pare complet reală in atacul de panica?

Pentru că reacția apare în circuitele de supraviețuire înainte ca analiza rațională să poată liniști persoana.

Creierul nu transmite mesajul:

„Există o probabilitate redusă să fie ceva periculos.”

Transmite:

„Pericol imediat. Acționează acum.”

În acel moment, persoana nu „își imaginează” pur și simplu moartea. Ea simte în corp o combinație foarte asemănătoare cu ceea ce crede că ar preceda un infarct, sufocarea sau pierderea controlului.

De ce primul atac de panica lasă urme?

După un atac sever de anxietate  se poate produce condiționarea interoceptivă. Creierul învață că anumite senzații sunt periculoase:

• puls crescut după urcatul scărilor;
• amețeală produsă de oboseală;
• căldură;
• cafeină;
• respirație accelerată;
• senzația de plenitudine;
• un spațiu închis.

Chiar și o variație corporală minoră poate declanșa anticiparea: „începe din nou”. Teoria învățării arată că atacurile pot condiționa frica atât față de locuri, cât și față de senzațiile interne.

Interpretarea amplifică frica, frica intensifică reacția fiziologică, iar persoana intră într-un cerc în care corpul și gândurile se confirmă reciproc. După primul episod, creierul poate învăța să considere periculoase chiar și senzații corporale obișnuite, ceea ce explică teama persistentă de apariția unui nou atac.

Important medical: un prim episod cu durere în piept, dificultăți respiratorii, leșin sau simptome neobișnuite trebuie evaluat medical. Diagnosticul de atac de panică se pune după excluderea unor cauze fizice relevante.

Cum poate ajuta terapia EMDR în atacurile de panică?

Atunci când un atac de panică a fost trăit ca o experiență extrem de amenințătoare, amintirea lui poate rămâne asociată cu frica de moarte, pierderea controlului sau neputința de a primi ajutor.

Ulterior, senzații obișnuite, precum accelerarea pulsului, amețeala sau dificultatea de a respira, pot reactiva aceeași alarmă. Persoana nu se mai teme doar de simptome, ci și de repetarea experienței trăite în timpul primului atac.

Terapia EMDR poate fi folosită pentru procesarea:

• amintirii primului atac de panică;
• experiențelor anterioare asociate cu frica și neputința;
• senzațiilor corporale percepute ca periculoase;
• imaginilor catastrofice despre un viitor atac;
• situațiilor care au început să fie evitate.

Scopul nu este ștergerea amintirii și nici promisiunea că anxietatea nu va mai apărea niciodată. Prin procesare, amintirea poate deveni mai puțin tulburătoare, iar senzațiile corporale pot fi interpretate fără declanșarea imediată a gândului: „O să mor.”

Află mai multe despre terapia EMDR și modul în care se desfășoară o ședință.